Pescuitul pe lacurile de acumulare: nivel schimbător, pești în mișcare

La prima vedere, un lac de acumulare arată ca oricare alt lac, dar există o diferență importantă: nivelul apei este controlat de om. Apărarea împotriva inundațiilor, irigațiile, alimentarea cu apă sau producția de energie pot aduce în câteva săptămâni variații de un metru sau mai mult. Cine ține cont de asta găsește peștele mult mai ușor decât cel care tratează acumularea ca pe un lac obișnuit.

Ce tipuri de acumulări există?

În linii mari, merită să deosebim două tipuri:

• Acumulări de deal, în spatele unui baraj: valea unui pârâu sau a unui râu e închisă cu un baraj. Lângă baraj apa e mai adâncă, spre coada lacului devine treptat mai puțin adâncă, iar pe fund șerpuiește în continuare vechea albie.
• Acumulări de câmpie: întinse, în medie mai puțin adânci, cuprind adesea lunci, brațe moarte și canale. Cel mai cunoscut exemplu din Ungaria este Tisza-tó (lacul de pe Tisa), creat prin barajul de la Kisköre, cel mai mare lac artificial al țării; nivelul lui e reglat sezonier și de obicei coborât pentru iarnă.

La ambele tipuri, peisajul de sub apă a fost cândva uscat: drumuri, haturi, șiruri de copaci, albii vechi și gropi se pot păstra în adânc.

Forma fundului

Pe un lac de acumulare trebuie să citești fostul peisaj de sub apă:

• Vechea albie inundată: „autostrada” peștilor. E mai adâncă, mișcarea apei se simte mai bine, iar răpitorii și crapii mari se deplasează bucuros pe ea.
• Zona barajului: de obicei partea cea mai adâncă. Reține că pescuitul pe baraj și în jurul construcțiilor și stăvilarelor e adesea interzis sau restricționat.
• Coada lacului, la intrarea afluentului: apă proaspătă, bogată în oxigen, și hrană adusă de curent. Primăvara și pe caniculă e un loc de top, deși poate fi și colmatat și puțin adânc.
• Copaci, tufișuri, grămezi de piatră scufundate: locurile preferate ale șalăului și bibanului, dar pline de agățături.
• Golfuri și platouri puțin adânci: se încălzesc repede, iar primăvara și la începutul verii peștele se hrănește și se reproduce aici.

Apa care crește și scade

Pe un lac de acumulare, nivelul apei e cel mai puternic „factor meteo”:

• Când nivelul crește, peștele urmează apa pe zonele puțin adânci, proaspăt inundate și bogate în hrană. Atunci merită să pescuiești mai aproape, chiar lângă mal.
• Când nivelul scade, peștele se retrage în zonele mai adânci, în vechea albie și pe marginile ei. Golfurile puțin adânci se pot goli.
• Când nivelul e stabil, acumularea se comportă ca un lac și se aplică tiparele sezoniere obișnuite.

Merită să urmărești nivelul acumulării încă dinainte de plecare, iar pe mal să citești semnele: o fâșie proaspătă de mâl, vegetație ieșită din apă, o linie a malului deplasată.

Specii de pești

Populația piscicolă depinde de bazinul hidrografic și de populări. Tipice sunt crapul, amurul, peștii albi, sângerul și novacul, iar dintre răpitori șalăul, știuca, somnul, avatul și bibanul. Pe vechea albie și în jurul obstacolelor stă adesea șalăul, în larg vânează avatul, iar în zonele puțin adânci, cu vegetație, știuca.

Și metodele sunt variate: feeder sau boilies la crap pe marginea vechii albii, jig sau shad-uri la șalău lângă obstacolele scufundate și năluci pentru lansări lungi la avat, în larg. Pe acumulările mari și bătute de vânt, malul spre care suflă vântul e adesea mai bun, fiindcă acolo apa aduce hrana, dar valurile îngreunează observarea trăsăturilor și deplasarea cu barca.

Calitatea apei în acumulări poate varia: în apa bogată în nutrienți pot apărea vara înfloriri algale și apoi lipsă de oxigen, la care peștele e sensibil. Atunci malul bătut de vânt, mai bine amestecat, zona afluentului sau apa mai adâncă pot fi alegeri mai bune. Dacă vezi pește mort, anunță administratorul.

Reguli și siguranță

Cele mai multe acumulări sunt administrate de asociații de pescari sau de instituții de gospodărire a apelor și au reguli proprii. Pe acumulările folosite pentru apă potabilă, pescuitul poate fi interzis sau puternic restricționat. Frecvente sunt zonele interzise în jurul barajului și al construcțiilor, regulile pentru bărci și nădire, precum și restricțiile de protecție a naturii. În Ungaria ai nevoie de permisul de pescuit de stat, jurnalul de capturi și permisul pentru apa respectivă; în alte țări respectă regulile naționale. Verifică mereu regulamentul actual – dimensiunile minime și perioadele de prohibiție pot diferi de la o apă la alta.

Nivelul schimbător e și o problemă de siguranță: când apa scade, malurile mâloase pot fi înșelătoare, iar când crește, poate ajunge la echipamentul lăsat pe margine. În barcă poartă vestă de salvare și ai grijă la copacii și buturugile de imediat sub suprafață.

Listă scurtă

1. Verifică nivelul actual al apei și direcția în care se schimbă.
2. Explorează vechea albie și coada lacului.
3. La apă în creștere caută peștele mai la mică adâncime, la apă în scădere mai adânc.
4. Verifică zonele interzise și regulamentul.
5. Manipulează peștele cu grijă și ia gunoiul acasă.

Pe scurt

Lacul de acumulare e o apă dinamică: schimbarea nivelului mută peștele și, odată cu el, cheia succesului. Dacă urmărești nivelul apei, citești fostul peisaj de sub apă și respecți regulile, acumularea îți va oferi surprize tot anul. Cu căutarea noastră pe hartă vezi repede ce acumulări și alte ape se află în apropiere.