Delta Dunării: una dintre cele mai mari sălbăticii de pescuit din Europa

La capătul unui drum de aproape trei mii de kilometri, Dunărea se revarsă pe țărmul Mării Negre într-un labirint de brațe, canale, lacuri și stufărișuri nesfârșite. Delta Dunării este una dintre cele mai mari zone umede compacte din Europa și se află pe lista de dorințe a multor pescari. E bine însă să știi de la început: nu e un lac de pescuit uriaș, ci o arie naturală strict protejată, în care trebuie să ajungi pregătit.

Unde se află și cât de mare este?

Cea mai mare parte a deltei se află în România, în județul Tulcea, iar o parte mai mică, nordică, aparține Ucrainei. Rezervația Biosferei Delta Dunării, împreună cu lagunele și apele costiere aferente, se întinde pe aproximativ 5.800 de kilometri pătrați. Din 1991 zona face parte din patrimoniul mondial UNESCO și este inclusă și pe lista zonelor umede de importanță internațională (sit Ramsar).

Dunărea se desparte aici în trei brațe principale:

• brațul Chilia – cel nordic, cu cel mai mare debit, totodată granița dintre România și Ucraina;
• brațul Sulina – cel din mijloc, amenajat drept cale navigabilă;
• brațul Sfântu Gheorghe – cel sudic, cu meandre.

Punctul de plecare este de obicei orașul Tulcea. O mare parte din interiorul deltei poate fi atinsă doar cu nava sau cu barca, așa că logistica trebuie planificată cu mult înainte de plecare.

Ce pești te așteaptă?

Delta este o apă de răpitori prin excelență. Cele mai frecvente specii-țintă:

• știuca – stăpâna stufului, a vegetației submerse și a gurilor de canal;
• somnul – mai ales pe brațele principale și în coturile adânci;
• șalăul – pe sectoarele mai adânci, cu fund mai tare;
• bibanul și avatul – în apele mai deschise, adesea vânând în grup.

Dintre speciile pașnice sunt frecvente crapul, carasul și carasul argintiu, plătica, linul și roșioara, mai ales în lacurile interioare.

Important: pescuitul sturionilor este interzis tot anul. Dacă totuși un sturion se prinde accidental, trebuie eliberat imediat și cu grijă, indiferent de mărime sau specie.

Locuri și metode

Delta oferă trei tipuri caracteristice de apă, iar fiecare cere altă abordare.

Canalele: mai înguste, mărginite de pereți de stuf și vegetație acvatică. La spinning din barcă, de-a lungul stufului, cu linguri rotative, oscilante sau năluci de silicon, se pot prinde știuci și bibani frumoși.

Lacurile interioare: mai puțin adânci, presărate cu vegetație. Pluta și feederul merg bine pentru peștii pașnici, iar la limita dintre apa deschisă și vegetație vânează și răpitorii.

Brațele principale: curent puternic, adâncime mare, coturi și anrocamente la mal. Este în primul rând teritoriul somnului și al șalăului, unde experiența de pescuit la râu contează mult.

Un ghid sau un barcagiu local, care cunoaște canalele, adâncimile și regulile în vigoare, te poate ajuta enorm. Singur, pe o apă necunoscută, te pierzi ușor în stuf.

Ține cont și de vânt. Pe lacurile mari și aproape de mare, vântul poate ridica valuri puternice în câteva ore, ceea ce e periculos cu o barcă mică. Direcția vântului influențează și mișcarea apei pe canale, și locul unde stă peștele: pe partea bătută de vânt apa e adesea mai tulbure și mai bogată în oxigen, iar acolo se adună și peștele mărunt.

Manipularea peștelui și etica în sălbăticie

Populațiile de pești din deltă au avut mult de suferit din cauza pescuitului excesiv și a braconajului, de aceea moderația e deosebit de importantă. Păstrează doar cât vei mânca efectiv, iar exemplarele mari, de reproducție, eliberează-le. Și în barcă să ai un minciog mare și un scoțător de cârlige, iar peștele să-l descârligi pe cât posibil în apă sau pe o suprafață udă. Resturile de fir și cârligele aruncate sunt capcane mortale și pentru păsări – ia totul cu tine.

Permise și reguli

În partea românească, pentru pescuitul recreativ ai nevoie de permisul eliberat de Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (ARBDD), iar pentru vizitarea zonei și de un permis de acces. La ce trebuie neapărat să fii atent:

• în fiecare primăvară există o perioadă de prohibiție pentru reproducere, ale cărei date și zone se stabilesc anual;
• în zonele strict protejate pescuitul, iar adesea chiar accesul, este interzis;
• pot exista limite zilnice de captură și restricții privind uneltele;
• este interzis să te apropii de coloniile de păsări și de locurile de cuibărit sau să le deranjezi;
• campatul este permis doar în locurile amenajate.

Regulile se pot schimba, așa că înainte de drum informează-te întotdeauna la ARBDD și la autoritățile competente. Partea ucraineană funcționează după reguli proprii; dacă te gândești la ea, verifică foarte atent situația actuală înainte de plecare.

Când să mergi și ce să iei?

Săptămânile de după încheierea prohibiției de primăvară pot aduce un pescuit animat la răpitori, în schimb vara e caniculară, iar țânțarii sunt la apogeu. Mulți pescari consideră toamna cel mai bun sezon: vremea e mai plăcută, sunt mai puțini turiști, iar răpitorii se hrănesc intens înainte de iarnă. Nivelul apei influențează mult ce canale sunt navigabile și unde stă peștele, așa că urmărește-l și pe acesta.

Listă de bagaje

1. Permisul de pescuit și cel de acces, actele de identitate.
2. Vestă de salvare pentru fiecare persoană care urcă în barcă.
3. Soluție puternică împotriva țânțarilor, protecție solară, pălărie.
4. Apă de băut suficientă și trusă de prim ajutor.
5. Hărți offline și telefon încărcat sau GPS.
6. Echipament pentru manipularea peștelui: minciog mare, scoțător de cârlige, clește.
7. Saci de gunoi – ce aduci, iei înapoi.

Pe scurt

Delta Dunării este o experiență aparte: sălbăticie, liniște, nenumărate păsări și un pescuit excelent la răpitori. În același timp este o arie protejată, unde respectarea regulilor și a naturii nu sunt opționale, ci o condiție de bază. Fă-ți permisele din timp, manipulează peștele cu grijă și nu lăsa nimic în urmă. Dacă vrei să combini drumul cu ape de pe traseu, căutarea pe hartă îți arată și locuri de pescuit de-a lungul rutei.